Opera FREE

Globalizarea se petrece sub ochii noştri ca o consecinţă a evoluţiei tehnologice. Internetul ne-a globalizat pe toţi, oricine poate şti, la orice oră din zi şi din noapte, ce se petrece în lumea asta mare care a devenit, vorba lui McLuhan, un "sat global". Suntem luaţi cu toţii de "al treilea val", vorba lui Toffler, cel al informatizării, şi, din fericire, valul acesta nu e un tsunami, nu moare nimeni de la el, deşi nu-i poate sta nimeni şi nimic în cale. Pentru că aceste noi tehnologii ne permit, eficient şi eficace, accesul la informaţie. Şi, dacă ştim cum să navigăm printre valurile de informaţii, vom şti şi cum să facem deosebirea dintre fake news şi o informaţie reală şi utilă. Internetul ne permite să ştim orice din orice domeniu oricând şi oriunde. Şi - culmea! - nu de unii singuri, ci împreună cu ceilalţi. Unii se tem că-i uită Dumnezeu pe copii în faţa calculatoarelor şi nu mai socializează, au o groază de prieteni, dar doar pe Facebook, nu se văd cu nimeni, dar... problema e falsă. Au apărut o groază de Internet Cafe, poţi vorbi on line, pe skype, pe care-l poţi "downloada" direct pe telefon, dacă ai un iphone. E cumva ecranul telefonului prea mic? Nu-i nimic, a apărut tableta, iar telefoanele nu mai sunt chiar mici de tot, poţi să te uiţi pe ele şi la televizor. Pardon, la telefon! Da, nu mai e mult şi-o să ajungem să spunem "m-am uitat la telefon" sau "am văzut la telefon". Şi dacă tot se vor găsi unii cârcotaşi care să spună că globalizarea ne strică vederea cu ecranele astea mici de la telefoane şi tablete, atunci îi vom trimite la cinema, să vadă live şi în HD meciuri de fotbal, concerte de Anul Nou, piese de teatru şi spectacole de operă. Pe ecran mare şi în acelaşi timp cu cei din America, Asia şi Australia! Asta e ultima modă. Pardon, era până de curând (adică, până să înceapă pandemia): să te duci la film ca să te uiţi la operă. Mi-aduc aminte când am văzut primul spectacol de operă de la Metropolitan Opera House din New York, transmis în direct la mall-ul din Rahova, "Liberty Center", primul cinematograf integral digital din România şi al doilea din Europa! Ce surescitaţi eram cu toţii! Eram şi noi la Met, deşi, ca persoane fizice, eram la Bucureşti, spaţiul se dilatase şi timpul se comprimase! În America era pe la prânz, la Bucureşti era seară, dar eram toţi pe aceeaşi lungime de undă în cel mai propriu sens al termenului. Eram la New York şi nu doar cu americanii din sala de la Metropolitan Opera House, ci şi cu toţi ceilalţi, adică şi cu francezii, cu italienii, cu nemţii... Aveam cu toţii senzaţia că se întâmpla ceva istoric, revoluţionar, cam aşa se simţiseră şi cei care văzuseră primul film al fraţilor Lumière, doar că ei se speriaseră că dă trenul peste ei. Noi eram înfriguraţi, dar nu de spaimă, ci de emoţie, nu ne venea să credem că de-acum înainte le vom putea vedea live pe toate divele pe care le ştiam doar din înregistrările pe CD sau DVD. Niciodată n-am avut mai acut ca atunci senzaţia de globalizare, tot globul se uita la acelaşi spectacol de operă! Şi asta era posibil datorită tehnologiei. "Da! Globalizarea e ceva bun", mi-am zis atunci. Ea înseamnă reţele electrice interconectate, înseamnă Internet, înseamnă spectacole de operă live la cinema, nu doar la televizor. Şi, brusc, am avut revelaţia că, de fapt, opera a fost, dintotdeauna, un factor de globalizare. Chiar şi, sau mai ales, atunci când nu existau nici înregistrări, nici transmisii în direct. Divele de operă au fost printre primii factori ai globalizării. Colindau toată lumea, dictând moda şi în muzică, şi în vestimentaţie. Vedetele de cinema şi, mai târziu, cele de televiziune, de la ele se trag. Nu e deloc întâmplător că aceste transmisii live în sala de cinema au început cu spectacole de operă. Da, totul a început cu opera, pentru că opera este spectacolul prin excelenţă, spectacolul la superlativ! Înglobează toate artele, de la poezie la pictură, iar când mai e vorba şi de o transmisie în direct, spectacolul de operă înglobează şi tot ce este mai nou în materie de tehnologie de vârf.


Aşa că opera nu va pieri niciodată, va fi mereu actuală. Pe măsură ce stagiunile au trecut, au fost preluate în direct în sălile de cinema (la cererea publicului, evident) şi spectacole de balet de la Royal Covent Garden sau de la Opera din Paris, sau spectacole de teatru de la Teatrul Naţional din Londra, sau concerte simfonice de la Filarmonica din Berlin. Sigur că atunci când e vorba de un spectacol reuşit, toată lumea vrea să-l vadă, chiar şi - sau mai ales - în vremuri de pandemie (care înseamnă, de fapt, "epidemie globală", asta ca să ne dăm seama de limitele globalizării), când vedem că a apărut o modă nouă, lansată tot de Metropolitan Opera House din New York (şi preluată şi de Opera Naţională din Bucureşti, ca şi de alte teatre lirice din lume): cea a transmisiilor on line şi free, adică gratis! Acum putem vedea (sau revedea) de acasă, nu o data pe lună, ci seară de seară, cele mai celebre capodopere ale genului, în montări care şi ele sunt capodopere. Iar cea mai recentă "găselniţă", este recitalul AT-HOME GALA, de sâmbătă, 25 aprilie 2020, susţinut în direct on line, timp de patru ore, de 40 de artişti lirici, dive şi divi de la MET, fiecare cântând de la el de acasă! Şi programul acestor transmisii continuă, ca o dovadă certă a faptului că, orice s-ar întâmpla, OPERA nu moare! Vizionare plăcută!