100 de ani de la Instituționalizarea Operei Române

Născut la 13 decembrie 1843, în București, în familia lui Hagi Stephan, președintele Camerei Apelative de Comerț, și al Marghioalei Crețescu, fiica logofătului Ion Crețescu, din Târgu-Jiu, micul George trebuia să îmbrățișeze, după dorința tatălui său, cariera militară. În casa părintească, încă de la o vârstă fragedă, George Stephănescu a început însă să se inițieze în muzică, ajutat de mama sa, care era o bună pianistă, și apoi de renumitul professor Lorenz. La numai opt ani, a compus Carolina Polka și la zece ani, Marșul triumfal. După terminarea cursurilor primare, se înscrie la Colegiul "Sf. Sava", unde, în afara orelor de curs, lua lecții cu profesorul Weineter de armonie și contrapunct. La 16 ani, când a absolvit liceul, cunoștea deja patru limbi: franceză, italiană, germană și greacă.


În 1864 începe studiile la Conservatorul din București, în clasa de armonie a profesorului Eduard Wachmann. După absolvirea conservatorului, cu premiul I și medalia de aur, George Stephănescu pleacă la Paris, unde, grație talentului său remarcabil, devine curând un distins elev al profesorilor Ambroise Thomas și Francois Auber (compoziție), Henri Reber (armonie), Dell Sedie (canto). Printre colegii de clasă de la Paris se afla și viitorul său prieten si compositor francez Jules Massenet.

Întors în țară în 1872, George Stephănescu ocupă prin concurs catedra de canto a Conservatorului din București, unde desfășoară o prodigioasă activitate timp de patruzeci de ani. Sub directoratul lui Ion Ghica, devine, în 1875, datorită calităților sale remarcabile, maerstru-compozitor al Teatrului Național și director al orchestrei teatrului, funcție pe care o deține până în 1888.

George Stephănescu a realizat, împreună cu artiștii formați de el, visul întemeierii Operei Române și are meritul de a fi scris prima simfonie românească, fiind în același timp autorul Uverturii Naționale, una dintre cele mai representative lucrări simfonice din veacul al XIX-lea, bazată pe intonații ale muzicii noastre populare.

La 01.04.1921, prin Înalt Decret Regal, se înființa Opera Natională, instituție a statului român. Aceasta zi a încununat strădania Maestrului George Ștephănescu, care împlinise deja 78 de ani. Astfel visul hrănit de generații întregi de cântăreți, mulți dintre ei foști elevi de-ai săi, se împlinise.

Noua companie prezintă publicului în data de 8 decembrie opera Lohengrin de Richard Wagner cu un libret tradus în limba română de Șt. O. Iosif, în regia lui Adalbert Markovski, dirijor fiind George Enescu.

"Generații și generații de artiști lirici, compozitori, regizori de operă au reprezentat România pe cele mai renumite scene lirice ale lumii. Se cuvine acum, la cei 100 de ani de la Fondarea Operei Naționale Române să îi omagiem", spunea Doamna Ilinca Ștephănescu-Neagu, urmașa Maestrului George Ștephănescu și Președinte al Asociației AREFU "Casa Memorială COMPOZITOR GEORGE ȘTEPHĂNESCU, Arh. VICTOR ȘTEPHĂNESCU și Pictori GABRIEL și ANTOINETTE ȘTEPHĂNESCU-AREPHY".